Tradiții din zona Mediașului

Unul dintre lucrurile prin care se remarcă țara noastră îl reprezintă diversitatea. De la diversitatea reliefului și a peisajelor naturale, la diversitatea culturală și etnică, ce se face remarcată prin obiceiuri și tradiții care diferă de la regiune la regiune. Nici zona Mediașului, cu împrejurimile sale nu face excepție, existând și aici câteva tradiții frumoase, care s-au păstrat de secole și care sunt mărturie a bogatei moșteniri culturale a locului.

Maialul
Sărbătoarea Primăverii

O veche tradiție săsească este aceea de a sărbători sosirea primăverii printr-o mare petrecere câmpeneacă, la care participă toți membrii comunității locale. Această sărbătoare are loc anual, la începutul lunii mai, de unde și denumirea de „maial”. Se organiza în majoritatea localităților unde existau sași în număr mare, inclusiv la Mediaș. În ultimii ani, această tradiție a fost reînviată, iar maialul se sărbătorește în fiecare an, în jurul datei de 1 mai, cu o mare petrecere în aer liber, de unde nu lipsesc cântecele și dansurile populare.

Tradiții
pascale stropitul fetelor

În unele regiuni din Transilvania, s-a păstrat această tradiție a stropitului fetelor în a doua zi de Paști. Este un vechi obicei preluat de la sași și maghiari, ce s-a păstrat chiar și în familiile nobiliare până la sfârșitul secolului XIX, iar apoi a rămas o tradiție întâlnită mai des în zonele rurale. Stropitul se practică în satele din jurul Mediașului, dar chiar și în oraș încă mai merg bărbații și băieții tineri la stropit, la rudele și la prietenii mai apropiați. La origine, fetele de măritat și femeile erau stropite cu apă proaspătă de izvor, ca să fie frumoase și să miroasă tot anul ca florile de primăvară. Cu timpul, apa a fost înlocuită cu parfumuri mai mult sau mai puțin scumpe. Fetele și femeile își așteaptă stropitorii cu ouă roșii, cozonaci și prăjituri. Primii care merg la stropit, în dimineața celei de-a doua zi de Paști sunt copiii, iar adulții pornesc de obicei din casă în casă pe înserat.

Tradiții de Crăciun
mersul cu steaua

În satul Curciu din comuna Dârlos, tradițiile cu ocazia sărbătorilor de iarnă încep încă din dimineața zilei de Ajun. Copiii din sat pornesc cu steaua de la casa preotului, de unde primesc binecuvântarea acestuia, iar apoi ei merg la colindat pe la toți gospodarii din sat. Cu o seară înainte, cetele de băieți merg prin localitate la cules de iederă, iar apoi se strâng la casa unuia dintre ei, unde este adusă și steaua ce a fost moștenită din generație în generație.

Balul Pristinilor de la Ighisu Nou

O frumoasă tradiție se păstrează și în satul aparținător de municipiul Mediaș, Ighișu Nou. De mai bine de 60 de ani există obiceiul ca în a doua zi de Crăciun, în noaptea de 26 spre 27 decembrie să aibă loc Balul Pristinilor. Începând cu vârsta de 14 ani, băieții necăsătoriți se adună în fiecare an la căminul cultural din localitate, unde își aleg cei doi conducători ai cetei de colindători, numiți „pristini”. Acest eveniment are loc pe data de 6 decembrie, acesta fiind și momentul în care colindătorii încep să repete colindele pe care le vor cânta de Crăciun. În noaptea de Ajun, colindătorii, conduși de cei doi pristini se adună la casa preotului, care le dă binecuvântarea, iar apoi se împart în două grupe care colindă prin tot satul. Pristinii își aleg și câte două fete, care trebuie să aibă peste 14 ani, cu care vor dansa la bal. În toate cele trei zile ale Crăciunului, pristinii poartă pe cap căciule de astrahan, iar fetele care le sunt partenere poartă o floare albă în păr. În noaptea balului, la căminul cultural, fetele necăsătorite și băieții care au fost la colindat formează două semicercuri. Cei doi pristini deschid dansul, împreună cu partenerele lor. Apoi, fetele dansează cu primii doi băieți din semicerc, iar pristinii dansează cu primele două fete din semicercul de fete. Această regulă se păstrează pănâ când toate fetele au fost invitate la dans. De la bal, nu lipsește momentul valsului care se dansează fix la miezul nopții.