Zona Târnavei

Geografic vobind, orașul Mediaș se află în Podișul Târnavelor, o subdivizune a Podișului Transilvaniei. Acesta este situată între Valea Mureșului la nord și Valea Oltului la sud, fiind străbătut de râurile Târnava Mare și Târnava Mică. La rândul său, Podișul Târnavelor este format din Podișul Hârtibaciului, unde se efectuează exploatări ale gazului metan și din Podișul Secașelor.

Valea Târnavelor a fost dintotdeauna renumită pentru podgoriile sale, fapt pentru care i s-a mai spus și „Țara Vinului”. De asemenea, zona mai include și numeroase biserici fortificate săsești, are se numără printre cele mai frumoase monumente istorice din România. Două dintre acestea au fost declarate monumente UNESCO: biserica din Valea Viilor și Complexul arhitectural de la Biertan.

În vechea heraldică medievală, cel mai frecvent simbol utilizat pentru Valea Târnavelor este ciorchinele de strugure. În unele cazuri, ca semn de mare cinstire, strugurele era șlefuit în aur.

Zona care aparține județului Sibiu din Valea Târnavelor este concentrată în jurul a trei orașe: Mediaș, Copșa Mică și Dumbrăveni. Este o zonă recunoscută pentru profilul său viticol și pentru apa minerală bogată în nămol mineral și săruri, care a adus faima stațiunii balneo-climaterice Bazna.

Românii, sașii, maghiarii, armenii și rromii și-au pus cu toții amprenta asupra culturii, civilizației și tradițiilor din Valea Târnavelor. Astfel, cele mai cunoscute elemente ale zonei includ bisericile fortificate săsești, prin „coconițele” fetelor românce sau prin obiectele din cupru realizate de meșteșugarii rromi.

Valea Târnavelor era renumită în vechime pentru meșteșugurile care se transmiteau din generație în generație: fierărit, confecționatul papucilor din pâslă (un obicei săsesc), viticultură sau coptul pâinii pe vatră.

Comunitățile de sași din zona Târnavei Mari erau organizate în „vecinătăți”, obicei care se păstrează până în ziua de azi în unele din satele unde a existat o populație săsească în număr mare. Vecinătățile erau formate din mai mulți vecini, locuitorii dintr-un sat, oraș sau comună, care contribuiau la bunul mers al comunității prin ajutor reciproc în caz de nevoie. Acestea nu erau formate doar pentru a se oferi unei familii aflate în nevoie un ajutor de înmormântare, așa cum se întâmplă astăzi, ci membrii vecinătății se ajutau reciproc și la construcția caselor, la muncile câmpului și în orice alte situații în care o persoană din vecinătate avea nevoie de ajutor.

Bisericile săsești de pe Valea Târnavelor

În centrul multor sate săsești de pe Valea Târnavelor se află și astăzi bisericile fortificate, înconjurate de ziduri masive, străjuite de turnuri, care au fost construite pentru a rezista în timpul asediilor inițiate de turci și tătari. Aceste biserici-cetăți au servit ca adăposturi și ca depozite pentru provizii.

Construite pentru a răspunde întâi nevoilor de apărare, bisericile săsești se remarcă prin îmbinarea diferitelor elemente arhitecturale, prin fragmentele de fresce originale, dar și prin obiectele de cult vechi care au fost păstrate cu sfințenie. De exemplu, bisericile de la Biertan, Mălâncrav sau Saschiz sunt reprezentative atât pentru spiritualitatea sașilor, cât și pentru istoria și cultura lor. Chiar și acum, pe Valea Târnavelor se păstrează încă meșteșugurile moștenite din bătrâni, peisajele pitorești, liniștea satelor, povești și legende locale.

Biserica fortificată Sfânta Margareta din Mediaș

reunește elemente care aparțin unor construcții anterioare secolului XV. Altarul triptic este unul dintre cele mai valoroase din Transilvania, iar biserica se mândrește și cu orga care datează din 1678.

Biserica fortificată din Valea Viilor

include lăcașul de cult în stil gotic, precum și câteva gospodării țărănești tradiționale.

Biserica evanghelică fortificată din Biertan

este inclusă în patrimoniul UNESCO și se remarcă prin elemente de arhitectură gotică și renascentistă, amvonul realizat dintr-o singură bucată de piatră, altarul poliptic (cel mai mare din Transilvania) și ușa sacristiei premiată la Expoziția Internațională de la Paris în 1910.

Biserica fortificată din Richiș

are un portal impresionant la intrare, precum și numeroase figuri sculptate care decorează pereții.

Biserica fortificată din Mălâncrav

a fost ridicată în secolul XIV la ordinul contelui maghiar Apafi. Se distinge prin pictura murală, care este o frescă narativă ce ilustrează diferite scene biblice.

Biserica fortificată din Saschiz

a fost ridicată în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei, pe locul unei vechi construcții romanice. Turnul cu ceas este o copie al celui din Sighișoara, iar în stilul arhitectural se pot observa elemente gotice.

Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave

datează din perioada goticului târziu, cu o centură fortificată, un altar în stil baroc și o orgă care este încă funcțională.