Copii

Nu există oraș care să nu aibă și legende legate de povești de dragoste din trecut. Unele dintre ele au existat cu adevărat, după cum o dovedesc existența documentelor istorice, pe când altele au fost create în folclorul local și au fost transmise mai departe din generație în generație.

O astfel de legendă este legată de piața centrală din Mediaș, astăzi Piața Regele Ferdinand I. Pe vremuri, piața centrală era locul unde se întâmplau toate evenimentele importante din oraș și unde se țineau târguri. Mulți meșteșugari își avea atelierele chiar la parterul caselor din piață, dar tot acolo locuiau și cei care făceau parte din nobilimea locală.

Până prin 1875, în piața din centrul orașului a existat o hală, unde negustorii veneau să vândă diferite produse. Despre această hală se spune că a fost construită mai puțin din nevoia de a oferi negustorilor un loc unde să își vândă mărfurile și mai mult din motive…personale.

Hala a fost ridicată cândva prin secolele XVII – XVIII, de către unul dintre primarii Mediașului, Hann von Hannenheim. Pe vremea aceea, familia von Hannenheim se afla într-un soi de ”rivalitate” cu o altă familie din oraș, familia von Heydendorff. De altfel, mai mulți membrii ai acestei familii au fost fie primari ai Mediașului, fie au fost implicați într-un fel sau altul în politica locală.

Tânărul Michael Conrad von Heydendorff a pus ochii tocmai pe frumoasa fată a primarului von Hannenheim, Sussana, ceea ce a stârnit mânia primarului, care nu dorea sub nici o formă ca fiica lui să se căsătorească cu un bărbat din familia rivală. Cei doi tineri obișnuiau adesea să se privească de la ferestrele caselor lor, deoarece acestea se aflau pe laturi opuse ale pieței. Se spune că Sussana era atât de îndrăgostită de tânărul Michael, încât i-ar fi spus tatălui său că nu se va mărita cu altcineva.

Ca să pună capăt acestei povești de dragoste, primarul von Hannenheim a ordonat construirea unei hale în piață, care să aibă rolul unui zid între cele două case, pentru ca Michael și Sussana să nu se mai poată privi de la fereastră. Construcția era cunoscută sub numele de Hala Negoț. Hala nu a rezistat până în zilele noastre, și nici nu a reușit să oprească povestea de dragoste a celor doi tineri. În cele din urmă, familiile von Hannenheim și von Heydendorff au căzut la pace, iar Michael și Sussana s-au căsătorit în 1758.

Sursa: George Togan, Mediaș – o istorie romanțată

În trecut, se spunea adesea despre orașe sau alte așezări umane că se află sub protecția cuiva, fie că este vorba despre zeii romani și greci din antichitate sau despre sfinți, istoria este plină de astfel de personaje. Nici Mediașul nu face excepție, deoarece, de mai bine de 300 de ani, avem și noi un astfel de ”protector”.

În Turnul Trompeților exista o statuie din lemn, cunoscută sub numele de ”Petre din Turn”, sau ”Petrică”, după cum era alintat de localnici și chiar de unii istorici. Statuia din lemn are, de fapt, mai multe variante. Prima dintre ele se află acum la Muzeul Municipal, a doua, Cavalerul Roland, se află în Tribuna Croitorilor de la Biserica Sfânta Margareta, iar ultima statuie din lemn se află și acum în turn, pentru a veghea în continuare asupra orașului.

Prima statuie din lemn, care este și cea mai veche, reprezintă un om cu barbă și a fost realizată de un călugăr pe nume Onofrius, prin secolul XVII, dar nu se știe anul exact. Petre din Turn a rămas în Turnul Trompeților până în anul 1927, când au început lucrările de reparare a turnului. Atunci, Petre din Turn a fost înlocuit cu un cavaler medieval, îmbrăcat cu armură și care ține o sabie în mână. Statuia a primit numele de Roland, după un vechi obicei german, existând mai multe legende despre cavaleri pe nume Roland care erau protectori ai clădirilor din perioada feudală. În 1984, Cavalerul Roland a fost înlocuit cu o altă statuie din lemn, realizată de sculptorul Kurtfritz Handel, care îl reprezintă tot pe Petre din Turn.

Pe seama acestei statui vechi circulă două legende. Prima spune că, pe când se făceau niște reparații la Turnul Trompeților, unul dintre muncitorii care participau la lucrări a căzut de pe o schelă de la mare înălțime și și-a pierdut viața. Așa că, în cinstea lui a fost ridicată statuia din lemn, care să vegheze mereu din turn. O altă legendă spune că statuia din lemn îl reprezintă pe un bătrân din Mediaș, care era foarte bogat și avea o fată frumoasă. Fata bătrânului s-a îndrăgostit de un tânăr sărac, ceea ce nu era pe placul acestuia. Ca să afle mereu unde se află fata lui și ce face, se spune că bătrânul se urca în Turnul Trompeților, ca să o poată supraveghea mai bine. Dacă se numea Petre, sau dacă este doar o poreclă pe care a primit-o bătrânul, acest lucru nu îl putem ști. Ce știm exact este că, statuia din lemn din Turnul Trompeților vede și aude tot ce se întâmplă în oraș.

Unul dintre cele mai cunoscute monumente istorice din Mediaș este Turnul Trompeților, care se află în imediata apropiere a Bisericii Sfânta Margareta. Pe seama acestui turn ușor înclinat, circulă mai multe legende, care ne povestesc despre bogata istorie a Mediașului

Cea mai cunoscută legendă este aceea care povestește că turnul a fost construit în anul 1414 de breasla pietrarilor din Mediaș. Atunci când a fost construit, acest turn ar fi trebuit să întreacă în înălțime turnul Catedralei Sfântul Ștefan din Viena și să fie mai înalt decât orice turn al bisericilor din Transilvania. Mediașul se afla într-o perioadă de prosperitate, fiind un important centru comercial, iar breslele meșteșugărești din oraș erau recunoscute pentru calitatea materialelor și a lucrărilor. Astfel, turnul a ajuns să aibă 68,5 m și, deși nu este cel mai înalt turn din Transilvania se vede foarte bine din orice parte a orașului. Cele patru turnulețe care se află pe acoperișul turnului au fost adăugate ca semn că Mediașul era un oraș care avea drept de judecată, iar procesele și condamnările se țineau în piața orașului, întocmai ca în alte orașe din țară, ca Sibiul sau Clujul.

Din dorința de a avea cel mai înalt turn, meșterii au mai adăugat trei etaje la construcția inițială, iar turnul a început să se încline. Se spune că, meșterii, când au văzut asta, l-au legat cu franghii și au început să îl tragă în cealalaltă direcție. Poate că planul lor ar fi funcțioant, dacă unul dintre ei nu ar fi fost atent la o frumoasă domnișoară care trecea pe acolo și a scăpat frânghia, așa că turnul s-a înclinat în direcția opusă și a așa a rămas până astăzi.

Pe lângă această legendă amuzantă, se mai spune că, de fapt, turnul s-a înclinat pentru că Dumnezeu a vrut astfel să îi pedepsească pe meșterii pietrari fiindcă au fost prea mândri. Oricare ar fi motivul, acum turnul este înclinat cu 2,28 m și este în top 10 al celor mai înclinate clădiri din lume, alături de alte turnuri celebre cum este Turnul din Pisa, Italia. Cât de spre numele pe care l-a primit, Turnul Trompeților se numește așa, pentru că acolo exista un trâmbițaș care stătea mereu de veghe și suna din trompetă în caz de pericol. Dacă un trâmbițaș nu își făcea treaba așa cum trebuie, se spune că era aruncat din vârful turnului.

Sursa: Mihaela Kloos-Ilea, Transilvania, tărâmul legendelor

Un obicei răspândit pe meleagurile transilvănene a fost acela ca meșterii care lucrau la construcția sau la reparațiile clădirilor importante să lase ascunse în zidurile acestora scrisori în care povesteau pe scurt despre evenimetele importante care aveau loc în acea perioadă, sau lăsau pur și simplu câteva rânduri pentru cei care aveau să le găsească.

Turnul Trompeților a fost reparat de mai multe ori de-a lungul timpului, iar atunci când lucrările erau terminate, exista obiceiul ca fie meșterii, un cronicar de prin partea locului sau un locuitor de seamă al orașului să lase câteva rânduri scrise. Scrisoarea era pusă la păstrare în globul care se află și astăzi în vârful turnului. Atunci când se făcea o nouă reparație, globul era deschis, scrisoarea era citită și înlocuită cu una nouă. Scrisorile erau păstrate în casete din lemn, ca hârtia să nu fie distrusă atât de ușor. Globul din vârful Turnului Trompeților pare mic atunci când îl privim de jos, dar este de fapt destul de mare, cam cât o minge.

Prima reparație a turnului a avut loc în 1688, momentul în care a fost găsită și prima scrisoare din glob, ce fusese pusă la păstrare încă din 1551. Reparația a fost făcută pentru că acoperișul a avut de suferit în urma unei furtuni puternice. În 1726, Turnul Trompeților este lovit de fulger, fiind nevoie de o nouă reparație, prilej pentru a fi găsită scrisoarea din 1688 și înlocuită cu una nouă, care descria ruperea de nori ce avusese loc la Mediaș. În 1752, globul este dat jos din vârful turnului pentru a fi curățat și se lasă o altă scrisoare, de data aceasta scrisă de senatorul Andreas von Hannenheim. Aceasta era scrisă în limba latină.

Pe lângă globul cel mare din vârf, Turnul Trompeților are alte 4 mai mici, așezate pe vârfurile secundare de pe acoperiș. În 1783, când au fost făcute noi reparații la turn, au fost lăsate mai mutle scrisori, nu doar în globul cel mare, ci și într-unul din cele mici. În globul cel mare a fost lăsată o scurtă descriere a ceea ce se întâmplase cu orașul în ultimele decenii, precum și o scrisoare a judelui regal Michael von Heydendorff. În globul cel mic se afla o scrisoare lăsată chiar de paznicul turnului, care se numea Stephanus Schnell. În vorbe simple, paznicul povestește cum și-a petrecut viața în turn, slujind orașul. Tot mai multe scrisori sunt lăsate și în 1815, atunci când este montat și un paratrăsnet. Scrisorile aparțin unor anonimi, dar sunt foarte interesante, în special una dintre ele în care autorul vorbește ca și cum s-ar pune în locul globului.

Toate aceste scrisori din Turnul Trompeților au fost publicate în 1927. Ultimul mesaj a fost lăsat cu ocazia lucrărilor făcute între anii 1928-1933, dar nu se știe dacă acesta mai există, dacă au fost adăugate și altele, sau dacă globul este gol. Una dintre vechile scrisori se găsește la Muzeul Municipal.